Cine merita votul meu?

Ca de fiecare data inainte de alegeri, la televiziune, in presa si ulterior in conversatiile de zi cu zi se strecoara vesnica afirmatie: Votul tau este important.
O afirmatie foarte corecta care se aplica intr-un sistem democratic in care individul conteaza.....
Ceva nu se leaga in afirmatia de mai sus daca ne referim la Romania, nu? Hmmmm...
Eu fac parte dintre cei care nu merg la vot, recunosc. Dar la randul meu am un sistem care ma ajuta sa votez corect si il aplic mereu:
- Sa zicem ca azi ar fi primele votari democratice de dupa '89, primul vot pus pe hartie cu entuziasm.
- Nu cunosc nici unul dintre candidatii aflati pe liste, nu au realizari notabile, nu au istoric politic.
- Aleg sa nu votez dar imi rezerv dreptul de a simpatiza cu platforma electorala a unuia sau mai multor candidati.
- Daca unul dintre ei iese castigator la aceste alegeri ii voi urmari cu interes cariera politica in urmatorii ani.
- Vin noile alegeri, vine momentul in care persoana sau partidul aflat la guvernare pana in acel moment va primi o nota din partea mea pe baza realizarilor din mandat.
- Aici intervine problema, pana acum nu am reusit sa trec de acest pas, nu am reusit sa ofer votul meu cuiva care a reusit sa ma convinga sa-i ofer acest privilegiu, acest gest, aceasta pata de cerneala...

Sper sa vina ziua in care voi acorda acest vot, pana atunci se pare ca sistemul meu ori nu functioneaza corect si va trebui revizuit, ori este prea riguros pentru clasa politica din Romania.

In balansoar cu realitatea, cuvant inainte

Un parculet linistit, o patura de verdeata stabatuta de o poteca modesta dar primitoare. In centru cateva banci care inconjoara un parculet de joaca pentru copii...
Un sotron, un traseu de curse si un desen abstract care poate fi deslusit numai de un anumit grup de varsta, urme ale cretei lasate pe asfalt in zilele frumoase si insorite...
Un grup de tineri, cateodata insotiti de unde melodice sau de un comentariu sportiv, altadata animati intr-o dezbatere legata de comunitatea locala, sau pur si simplu incurajand unul dintre cei doi adversari de sah din ziua respectiva...
..lucruri simple care odinioara aduceau laolalta tineri si batrani, vecini si prieteni.

Un tablou parca rapit dintr-un basm, acum, in orasul de ciment si termopan impanzit de masini conduse de oameni din ce in ce mai irascibili, calculatoare si console care tin copii si tinerii departe de terneul de joaca sau banca din parc, o realitate pe care copii din ziua de azi o vor transforma in basm poate peste ceva vreme....